Teoria rezonanţei morfice emisă de biologul Rupert Sheldrake referitor la bioluminiscenţa celulară sugerează că acest fenomen este atât personalizat cât şi transpersonal. Cu alte cuvinte, se pare că nu doar individul uman este implementat cu receptori şi emiţători ADN, ci întreaga noastră specie este, din punct de vedere morfogenetic, organizată sub formă de reţea, exact la fel cum celulele individuale formează o entitate biologică mai extinsă – umanitatea. Această aserţiune a fost dezvoltată de o echipă de cercetători ruşi din domeniului geneticii, condusă de dr. Peter Gariaev, ale cărei descoperiri nu fac doar analogia dintre ADN şi un biocomputer holografic, ci se referă direct la un „internet biologic”, ce leagă toate fiinţele umane. Multe din tradiţiile înţelepciunii antice se bazează pe concepte similare de percepţie a universului (incluzând aici şi locuitorii săi umani) ca pe o fiinţă globală, inteligentă, asemănătoare unui organism biologic.
„Învăţăturile orientale ne spun că lumina vie este codificată în interiorul formei noastre”, afirmă Polich. „Conceptul străvechi despre macrocosmos văzut ca un microcosmos ne spune că lumina divină înaltă este reflectată în corpul uman. Cu alte cuvinte, umanul spiritual are codificată în sine o amprentă genetică divină”. Acest model divin, pe care Polich îl numea Adam Kadmon, potrivit tradiţiei cabalei, se mai numeşte şi corp de lumină. Corpul de lumină nu este un concept ezoteric ci o realitate biologică, o realitate care a dat naştere noii biochimii spirituale şi geneticii care admite încorporarea deplinei lumini, conştienţei unitare la nivelul fiecărei celule a corpului.
Corpul de lumină începe să se manifeste atunci când codurile adormite ale ADN-ului sunt reactivate de energiile de torsiune, în special de undele sonore şi luminoase de vibraţie înaltă, astfel încât celulele noastre încep să recunoască lumina ca pe o sursă de energie şi să o metabolizeze, asemenea plantelor în procesul de fotosinteză. Printre multe alte avantaje, această evoluţie celulară este responsabilă de creşterea semnificativă a metabolismului celular, ajutând la detoxifierea, rehidratarea şi, în ultimă instanţă, la regenerarea corpului. În acest proces de transformare profundă, cristalele lichide din celule evoluează de la structura primitivă cubică sau hexagonală observată în ţesuturile umane obişnuite, la ceea ce am numit tetrahedroane stelare. Această modificare structurală este extrem de consecventă. Unghiurile legăturilor hidrogenate din moleculele de apă se măresc şi devin tetrahedroane intercalate, astfel că ele pot susţine mai multă lumină sau energie fotonică rezultată parţial din însăşi expansionarea legăturilor hidrogenate. Aceste structuri, care formează o matrice lichidă a noului sânge şi ţesuturi, seamănă cu steaua tridimensională a lui David sau cu merkabele moleculare. Merkabah este un vechi concept din cabală, care înseamnă „vehicul de lumină”. Acest lucru explică confuzia creată adesea în jurul conceptului de merkabah, considerat a fi un fel de navetă spaţială. Ironia face ca merkabah să fie într-adevăr o formă de vehicul spaţial însă este vorba despre corpul individual de lumină activat genetic. După Barbara Marciniak, merkabah simbolizează fiinţa umană complet eliberată. Corpul de lumină este corpul care a trecut prin mutaţia totală a speciei. El poate jongla cu realităţile prin schimbarea perspectivei de conştienţă, la fel cum sunt schimbate canalele TV cu telecomanda. Similar, Taschira Tachi-ren, în lucrarea Ce este corpul de lumină,descrie merkabah ca pe o structură cristalină luminoasă, ce permite transcenderea spaţiului, timpului, dimensiunilor şi integrarea lor în totalitatea sinelui”.
Corpul de lumină rezultă din şi operează prin întruparea luminii sau conştienţei înalte. El reprezintă rezultatul natural al evoluţiei de perspectivă spre iluminare, care are loc, după multe indicii, la scară planetară. Din această perspectivă, poate că nu există un fenomen de ascensiune, ci mai curând o descindere a luminii în formă fizică. Corpul de lumină poate fi literalmente acea navetă spaţială care ne permite călătoria spre stele. Tachi-ren vede evoluţia corpului de lumină ca pe un element în cadrul unui proces mult mai extins, prin care toate planurile şi dimensiunile revin înapoi la sursa acestui univers, iar acesta la rândul lui se contopeşte cu alte sisteme-sursă şi tot aşa, până la contopirea lor în Unic. Oricum am defini reîntoarcerea acasă, corpul de lumină este
Teoria rezonanţei morfice emisă de biologul Rupert Sheldrake referitor la bioluminiscenţa celulară sugerează că acest fenomen este atât personalizat cât şi transpersonal. Cu alte cuvinte, se pare că nu doar individul uman este implementat cu receptori şi emiţători ADN, ci întreaga noastră specie este, din punct de vedere morfogenetic, organizată sub formă de reţea, exact la fel cum celulele individuale formează o entitate biologică mai extinsă – umanitatea. Această aserţiune a fost dezvoltată de o echipă de cercetători ruşi din domeniului geneticii, condusă de dr. Peter Gariaev, ale cărei descoperiri nu fac doar analogia dintre ADN şi un biocomputer holografic, ci se referă direct la un „internet biologic”, ce leagă toate fiinţele umane. Multe din tradiţiile înţelepciunii antice se bazează pe concepte similare de percepţie a universului (incluzând aici şi locuitorii săi umani) ca pe o fiinţă globală, inteligentă, asemănătoare unui organism biologic.
„Învăţăturile orientale ne spun că lumina vie este codificată în interiorul formei noastre”, afirmă Polich. „Conceptul străvechi despre macrocosmos văzut ca un microcosmos ne spune că lumina divină înaltă este reflectată în corpul uman. Cu alte cuvinte, umanul spiritual are codificată în sine o amprentă genetică divină”. Acest model divin, pe care Polich îl numea Adam Kadmon, potrivit tradiţiei cabalei, se mai numeşte şi corp de lumină. Corpul de lumină nu este un concept ezoteric ci o realitate biologică, o realitate care a dat naştere noii biochimii spirituale şi geneticii care admite încorporarea deplinei lumini, conştienţei unitare la nivelul fiecărei celule a corpului.
Corpul de lumină începe să se manifeste atunci când codurile adormite ale ADN-ului sunt reactivate de energiile de torsiune, în special de undele sonore şi luminoase de vibraţie înaltă, astfel încât celulele noastre încep să recunoască lumina ca pe o sursă de energie şi să o metabolizeze, asemenea plantelor în procesul de fotosinteză. Printre multe alte avantaje, această evoluţie celulară este responsabilă de creşterea semnificativă a metabolismului celular, ajutând la detoxifierea, rehidratarea şi, în ultimă instanţă, la regenerarea corpului. În acest proces de transformare profundă, cristalele lichide din celule evoluează de la structura primitivă cubică sau hexagonală observată în ţesuturile umane obişnuite, la ceea ce am numit tetrahedroane stelare. Această modificare structurală este extrem de consecventă. Unghiurile legăturilor hidrogenate din moleculele de apă se măresc şi devin tetrahedroane intercalate, astfel că ele pot susţine mai multă lumină sau energie fotonică rezultată parţial din însăşi expansionarea legăturilor hidrogenate. Aceste structuri, care formează o matrice lichidă a noului sânge şi ţesuturi, seamănă cu steaua tridimensională a lui David sau cu merkabele moleculare. Merkabah este un vechi concept din cabală, care înseamnă „vehicul de lumină”. Acest lucru explică confuzia creată adesea în jurul conceptului de merkabah, considerat a fi un fel de navetă spaţială. Ironia face ca merkabah să fie într-adevăr o formă de vehicul spaţial însă este vorba despre corpul individual de lumină activat genetic. După Barbara Marciniak, merkabah simbolizează fiinţa umană complet eliberată. Corpul de lumină este corpul care a trecut prin mutaţia totală a speciei. El poate jongla cu realităţile prin schimbarea perspectivei de conştienţă, la fel cum sunt schimbate canalele TV cu telecomanda. Similar, Taschira Tachi-ren, în lucrarea Ce este corpul de lumină,descrie merkabah ca pe o structură cristalină luminoasă, ce permite transcenderea spaţiului, timpului, dimensiunilor şi integrarea lor în totalitatea sinelui”.
Corpul de lumină rezultă din şi operează prin întruparea luminii sau conştienţei înalte. El reprezintă rezultatul natural al evoluţiei de perspectivă spre iluminare, care are loc, după multe indicii, la scară planetară. Din această perspectivă, poate că nu există un fenomen de ascensiune, ci mai curând o descindere a luminii în formă fizică. Corpul de lumină poate fi literalmente acea navetă spaţială care ne permite călătoria spre stele. Tachi-ren vede evoluţia corpului de lumină ca pe un element în cadrul unui proces mult mai extins, prin care toate planurile şi dimensiunile revin înapoi la sursa acestui univers, iar acesta la rândul lui se contopeşte cu alte sisteme-sursă şi tot aşa, până la contopirea lor în Unic.
