I. A INSTRUI MAI ÎNTÂI PE PĂRINŢI
Este posibil ca unii dintre voi să se întrebe de ce în calitatea mea de pedagog nu tratez decât foarte rar educatia copiilor.Toţi pedagogii se ocupă de copii, iar eu nu fac excepţie. De ce? Pentru că eu gândesc că trebuie început prin instruirea părinţilor.
Eu nu cred în nici o teorie pedagogică, eu cred doar în modul de a trăi al părinţilor, înainte şi după naşterea copiilor. Iată de ce eu nu am vrut niciodată să vorbesc prea mult asupra educaţiei copiilor. Dacă părinţii nu fac nimic pentru a se educa pe ei înşişi, cum vor face ei pentru a-şi educa copiii? Se vorbeşte părinţilor de educaţia copiilor ca şi cum ei ar fi într-adevăr pregătiţi pentru aceasta; din momentul în care au copii, se consideră că sunt pregătiţi. Nu, deseori ei nu sunt şi ei sunt cei care mai întâi, trebuie instruiţi şi învăţaţi cum să se conducă pentru a-i influenţa benefic pe copii lor.
Ei da, dar nu se cunoaşte programul meu, sunt criticat: „Pedagog? Pff! Dar nu este un pedagog, el nu vorbeşte niciodată despre educaţia copiilor”. Înseamnă că nu s-a înţeles încă punctul meu de vedere. Atât timp cât părinţii nu sunt pregătiţi li se pot da cele mai bune explicaţii pedagogice, aceasta nu va servi la nimic şi chiar vrând să aplice noţiuni pe care nu le-au înţeles, ei vor face mult rău copiilor lor.
Câţi oameni care vor să aibe copii se preocupă de a şti dacă ei îndeplinesc într-adevăr condiţiile pentru aceasta: dacă au o sănătate bună şi mijloacele materiale pentru a-i creşte şi mai ales dacă posedă calităţile necesare astfel încât să fie pentru aceşti copii un exemplu, o securitate, un ajutor în toate circumstanţele vieţii.Ei aduc pe lume copii şi aceşti copii vor creşte singuri, lăsaţi de capul lor, ei se vor descurca cum vor putea şi într-o zi vor avea ei înşişi copii, dar în condiţii tot atât de deplorabile ca şi părinţii lor.
Sunt totdeauna mirat să văd atâţia tineri băieţi şi fete care doresc să se însoare fără a se gândi să se pregătească pentru viitorul lor rol de tată şi de mamă. Când întâlnim anumite tinere femei însărcinate, într-adevăr ne întrebăm: un copil care poartă alt copil! Se vede pe faţa lor , un copil. Atunci ce rezultate aşteptaţi? Este preferabil să nu aveţi copii atâta timp cât nu sunteţi pregătiţi, vă asigur, o veţi plăti foarte scump.
Veţi spune: „A ne pregăti. Dar cum să ne pregătim?” A se pregăti înseamnă a avea gânduri, sentimente, o atitudine care vor atrage în familie fiinţe excepţionale. Da ştiinţa inţiatică ne învaţă că nu întâmplător un copil sau altul se naşte într-o familie: conştient sau inconştient (şi cel mai adesea inconştient) sunt părinţii cei care l-au atras. De aceea părinţii trebuie să cheme în mod conştient genii, divinităţi. Pentru că ei pot să-şi aleagă copiii lor: Iată ceea ce majoritatea nu cunosc.Trebuie deci totul revăzut încă de la început, iar începutul înseamnă concepţia copiilor. Părinţii nu se gândesc că trebuie să se pregătească luni, ani de zile înainte, ca pentru un act sacru. Foarte des, într-o seară de chefuri, după ce au mâncat prea mult şi au băut prea mult alcool, ei concep un copil! Iată momentul pe care ei îl aleg, dacă încă se poate spune că l-au „ales”! Ei putea decide să aştepte un moment de pace, de luciditate, un moment în care domnea între ei o mare armonie. Dar nu, ei aşteaptă să fie excitaţi de alcool şi să nu mai ştie unde se află. În această stare magnifică ei concep un copil! Dar voi ce credeţi, ce fel de elemente introduc ei în acel copil? Un copil care vine pe lume, încărcat cu asemenea elemente, nu poate fi decât prima victimă a propriilor săi părinţi. Atunci, pe cine trebuie oare să educăm? Eu vă spun că nu pe copii, ci pe părinţi.
Dacă acasă părinţii nu încetează să dea copiilor spectacolul disputelor, al minciunilor şi al nesincerităţii lor, cum pot ei să-şi imagineze că-i vor educa? S-a remarcat ca un bebeluş se poate îmbolnăvi şi poate manifesta tulburări nervoase ca urmare a disputelor între părinţii săi. Chiar dacă el nu a asistat, aceste certuri creează în jurul lui o atmosferă de dizarmonie pe care o resimte, deoarece este încă foarte legat de părinţii săi. Bebeluşul nu este conştient, dar în schimb este foarte receptiv, corpul sau eteric este cel care primeşte şocurile.
Părinţii trebuie să ia cunoştinţă de responsabilităţile lor. Ei nu au dreptul să invite spirite să se încarneze dacă ei sunt incapabili de a se ridica la înălţimea sarcinii lor. Văd unii dintre ei conducându-se într-un mod de-a dreptul de necrezut, încît nu mă pot împiedica să-i întreb: „Dar în fine, oare voi îi iubiţi pe copiii voştri?” Ei sunt indignaţi: „ cum ? Dacă noi ne iubim copii? Dar evident, noi îi iubim!”. Ei bine eu nu o cred, deoarece dacă i-aţi fi iubit, v-aţi fi schimbat atitudinea, aţi fi început să vă corectaţi în voi anumite slăbiciuni care se reflectă foarte negativ asupra lor. Voi nu faceţi nici un efort. Asta este iubirea voastră?
Eu ştiu că viitorul Fraternităţii se află în copii, dar eu mă ocup de părinţi: Eu vreau să-i fac să înţeleagă că nu trebuie să aducă copii pe lume doar pentru a da curs unui instinct atavic de procreere. Acest instinct există, binenţeles , dar el trebuie să fie perceput (înţeles) într-o manieră mai spirituală: la acest act trebuie să se participe cu gîndirea, sufletul spiritual, pentru ca acel copil să fie legat la o lume superioară. În majoritatea cazurilor, oameni se mulţumesc cu bestialitatea: ei mănâncă, beau şi procrează ca animalele, nu există nimic spiritual în actele lor. Iubirea aceasta nu are nici o importanţă, plăcerea este cea care contează, iar această plăcere de câteva minute o vor plăti după aceea pe timpul unei vieţi întregi şi îi vor face să plătească şi pe copiii lor.
Voi vreţi ca eu să mă ocup de copii? Ei nu, de voi mă voi ocupa întâi şi ocupându-mă de voi, în mod indirect mă voi ocupa de copii pe care îi aveţi şi de cei pe care îi veţi avea.
II. O EDUCAŢIE CARE ÎNCEPE ÎNAINTE DE NAŞTERE
Atunci când vor un copil, majoritatea oamenilor îşi imaginează că puterile lor se limitează la a face fizic tot ceea ce trebuie pentru aceasta; tot restul, constituţia copilului, caracterul său, facultăţile sale, calităţile sale, defectele sale depind de hazard, sau de voinţa unui Dumnezeu, despre care nu au o idee prea precisă. Cum ei au auzit totuşi vorbindu-se de legile eredităţii, ei ştiu că acest copil va semăna fizic şi moral cu părinţii săi, bunicii săi, cu un unchi sau cu o mătuşă. Dar ei nici nu se gândesc că pot să facă şi altceva pentru a favoriza sau împiedica acestă asemănare, într-un mod general să aleagă ce va fi acest copil. Ei bine, aici ei se înşală, părinţii pot să acţioneze asupra copilului care va veni să se încarneze în familia lor.
Dar înaintea concepţiei deja, părinţii trebuie să se pregătească pentru a putea atrage un spirit sublim, pentru că o entitate superioară nu poate accepta să vină să se încarneze decât la fiinţe care au ajuns deja la un anumit grad de puritate şi de stăpânire. Ceea ce este important pentru o astfel de entitate, nu este de a intra într-o familie bogată şi glorioasă; ea preferă uneori chiar familii modeste unde ea nu riscă să fie tentată de facilitate, dar ea are nevoie să primescă, de la aceşti părinţi la care ea va coborâ să se încarneze, o ereditate care nu va împiedica munca spirituală pentru care ea a decis să vină pe Pământ.
Foarte puţini bărbaţi şi femei prezintă calităţile necesare pentru încarnarea marilor spirite şi de aceea Pământul este populat de atâţia oameni obişnuiţi, de bolnavi şi de criminali, în loc să fie populat de divinităţi.
Învăţământul Fraternităţii Albe Universale învaţă deci pe bărbaţi şi pe femei în ce stare de spirit, în ce puritate ei trebuie să se pregătească pentru a concepe un copil, alegînd chiar momentul acestei concepţii după cele mai bune influenţe planetare. Cum au putut oamenii să coboare atât de jos pentru a lăsa hazardului un eveniment atât de important: concepţia unui copil? Aici trebuie cerut ajutorul Cerului, prezenţa Îngerilor pentru a putea să atrageţi un spirit puternic, luminos care va fi binefăcător al umanităţii. Ei nu, se cere ajutorul alcoolului sau a mai stiu eu ce şi deseori chiar, în acest moment bărbatul se poartă ca un animal: el se poartă violent cu soţia sa care începe atunci să nutrească faţă de el sentimente de dispreţ, de dezgust, de răzbunare. Cum să ne mirăm apoi că un monstru apare?
Dar să vedem mai detaliat această problemă a concepţiei.
Pentru ca un copil să vină pe lume, trebuie ca tatăl să-i dea germenul mamei, iar mama să aducă acest germen la maturitate. Se poate deci spune că tatăl este creator, iar mama formatoarea. Acest germen pe care îl dă tatăl este un rezumat, o condensare a propriei sale chintesenţe. Tot ceea ce el a trăit, tot ceea ce el trăieşte, se exprimă aici în germen.
Deci, după modul său de a trăi, tatăl dă un germen de o calitate mai bună sau mai puţin bună.
V-am explicat deseori cum modul nostru de viaţă se înscrie se înregistrează în noi, în cromozomii celulelor noastre. Fiecare celulă posedă o memorie. Nu serveşte la nimic să jucaţi comedie în faţa altora arătându-vă oneşti, gentili, caritabili: ceea ce gândiţi, ceea ce simţiţi în forul vostru interior este ceea ce se înregistrează şi se transmite prin moştenire din generaţie în generaţie. Iar dacă sunt boli, vicii care s-au înregistrat, odată transmise, mergeţi să căutaţi profesori, şcoli şi medici pentru a vindeca copilul! Nimic nu mai este de făcut, este prea târziu. Totul se transmite, iar dacă aceasta nu se manifestă la primul copil, se va manifesta la al doilea sau al treilea. Trebuie să înţelegeţi că natura este fidelă şi veridică.
Este deci o eroare de a crede că ceea ce bărbatul dă femeii în momentul concepţiei este întotdeauna de aceeaşi natură. Dacă un bărbat nu a lucrat niciodată asupra lui însuşi pentru a se înnobila şi a se purifica, el va da mamei germenul unei fiinţe foarte ordinare sau chiar al unui criminal.
Să luăm un exemplu; poate nu este prea poetic, dar cel puţin o sa înţelegeţi.
Funcţionarea unui robinet este de a da apă, iar această apă poate fi murdară sau cristalină.
Cel care întreţine în mod continuu în el gânduri rele, sentimente rele, nu poate răspândi decât apă murdară, pe când cel care nu încetează să lucreze decât pentru bine, pentru lumină, distribuie apă cristalină, însufleţitoare. Da, nu fiţi miraţi: germenul pe care bărbatul îl dă femeii în momentul concepţiei este funcţie de gradul său de evoluţie.
La fel cum sămânţa plantată în pământ poartă în ea proiectul a ceea ce va fi arborele sau floarea, germenul pe care tatăl îl dă mamei poartă deci deja în el proiectul a ceea ce va fi copilul, facultăţile sale, darurile sale sau, din contră lacunele sale. Pe când mama, pe timpul celor nouă luni de sarcină (adopţie), ea aduce materialele care vor servi realizării acestui proiect şi aici la fel vă pot revela lucrui extrem de importante şi interesante.
Pe timpul celor nouă luni de sarcină (adopţie), Mama nu lucrează doar pentru formarea corpului fizic al copilului; fără ştirea ei, ea lucrează asupra germenului pe care bărbatul i l-a dat creând condiţii favorabile sau defavorabile dezvoltării diferitelor caracteristici conţinute în acest germen. Şi cum lucrează ea? Şi ea la fel ,supraveghindu-şi gîndurile, sentimentele, viaţa pe care o duce. Este ceea ce eu am numit Galvanoplastie spirituală.
Voi începe prin a vă descrie procesul chimic al galvanoplastiei spirituale care, in aplicaţiile sale spirituale, poate antrena consecinţe de cea mai mare importanţă pentru întreaga umanitate.
Se introduc doi electrozi într-o cuvă umplută cu o soluţie de sare metalică- aceasta poate fi de aur, din argint, din cupru.
Anodul, polul pozitiv, este o placă din acelasi metal ca si cel al sării dizolvate în cuvă.
Catodul, polul negativ, este un tipar în gutapercă acoperit de plombagină şi reprezentând o figură, o monedă, o medalie. Cu ajutorul unui fir metalic, se leagă cei doi electrozi la cei doi poli ai unei baterii şi se dă drumul la curent: Metalul conţinut în baie se depune atunci pe catod, pe când anodul descompunându-se, regenerează lichidul soluţiei. Puţin câte puţin tiparul se acoperă cu metalul soluţiei şi se obţine, în funcţie de ceea ce se dorea, o imagine acoperită cu aur, argint sau cupru.
Dacă voi observaţi natura, veţi constata că acest fenomen al galvanoplastiei există pretutindeni. De exemplu în spaţiu, planeta noastră Pământul, care primeşte numeroase influenţe ale altor corpuri cereşti, reprezintă polul negativ, catodul, principiul feminin; iar cerul, adică soarele şi astrele, reprezintă polul pozitiv, anodul, principiul masculin. Între pământ şi soare (sau alt astru), se fac schimburi, deoarece există între ei o permanentă circulaţie. Aceşti doi poli sunt scufundaţi într-o soluţie cosmică: eterul fluidul universal care spală şi înveleşte toate corpurile cereşti. În fine, bateria, graţie căreia se declanşează circulaţia, este Dumnezeu la care cei doi poli sunt legaţi.
Atunci, să presupunem că la catod , Pământul, se plasează un tipar, un grăunte de exemplu; acest grăunte se găseşte deci scufundat în soluţia cosmică, iar când trece curentul emanat de la Dumnezeu, el provoacă fenomenul galvanoplastiei: materiile conţinute în soluţie încep să se depună la catod, pe grăunte, iar anodul (soarele sau alt astru), regenerează soluţia pe măsură ce grăuntele creşte. Fiecare grăunte plantat în pământ atrage deci din eterul în care el se scaldă toate elementele care corespund naturii sale. Aceste elemente se depun pe grăunte şi astfel el se dezvoltă după elementele pe care le-a atras.
Acest fenomen al galvanoplastiei se regăseşte în femeia însărcinată, deoarece ea, la fel, poartă în ea grăuntele, electrozii şi soluţia. Grăuntele, este germenul viu pe care tatăl l-a depus în uterul ei, catodul. Acest germen este o imagine: câteodată a unui beţiv, a unui criminal sau a unei fiinţe cu totul şi cu totul obişnuite, alteori a unui geniu, a unui sfânt. De îndată ce femeia este însărcinată, un curent circulă între creierul său (anod) şi germen. Creierul este într-adevăr legat la baterie: Sursa de energie cosmică Dumnezeu, de la care primeşte curentul, iar acest curent circulă după aceea de la creier la embrion. În fine, soluţia este sângele mamei în care sunt scăldaţi anodul (creierul) şi catodul (uterul), deoarece sîngele scaldă în mod egal toate organele şi toate celulele; În el sunt dizolvate toate materiile: aur, argint, cupru etc.
Anodul, capul, furnizează deci metalul (gândurile) care va regenera sângele. Germenul poate fi magnific, dar dacă mama pune în capul său gânduri de plumb (simbolic), ea să nu fie mirată dacă, mai târziu, copilul său se va naşte învelit în plumb, adică de o natură vicioasă, pesimistă, bolnăvicioasă. Trebuie să înţelegeţi că germenul nu este decât tiparul şi admiţând chiar că acest tipar reprezintă o fată magnifică, dacă el este după aceea reprodus într-un metal urât, medalia pierde din valoare.
Să presupunem că o mamă cunoscând legile galvanoplastiei decide să le utilizeze pentru a aduce copilul său pe lume. De îndată ce a primit germenul în uterul său (catodul), ea pune în capul său (anodul), o lamă de aur, adică gânduri şi sentimente dintre cele mai elevate. Circulaţia se stabilşte, iar sângele care parcurge corpul aduce germenului acest metal superior. Copilul creşte, învelit în aceste veşminte de aur, iar când se naşte robust, frumos, nobil, capabil de a învinge dificultăţile, bolile şi toate influenţele rele.
Majoritatea mamelor nu-şi dau seama ce influenţa au stările lor interioare asupra copilului pe care-l poartă; ele îşi spun că după ce el se va naşte vor începe să se ocupede el. Ele îi vor da educatori, profesori, etc. Nu, după ce copilul se naşte, este deja prea târziu, el este deja determinat! Nici un pedagog, nici un profesor nu poate transforma un copil când elementele pe care le-a primit în interiorul mamei sale sunt de o calitate inferioară.
Un învăţător, un profesor poate să facă multe însă doar pentru instruirea copilului. Ei nu pot să schimbe natura lui profundă. Dacă natura profundă a copilului este defectuoasă, i se pot da cei mai buni educatori, el nu se va schimba. Oricare ar fi tratamentul pe care îl faceţi asupra plumbului, el rămâne plumb; puteţi sa-l curăţaţi, să-l lustruiţi, să-l tăiaţi pentru a face să strălucească, în câteva ore după aceea se va întuneca din nou, deoarece este plumb. Trebuie să faceţi un copil din aur şi nu din plumb. Deoarece chiar dacă el trebuie să trăiască în cele mai rele condiţii, un astfel de copil va rămâne incoruptibil, pentru că esenţa sa este pură.
Înţelegeţi acum care este importanţa pentru femeie de a plasa în capul său gânduri luminoase. Graţie acestor gînduri, germenul care creşte în ea va absorbi în fiecare zi aceste materii pure şi preţioase şi astfel ea va da într-o zi un artist remarcabil, un savant luminat, un sfânt, un mesager al lui Dumnezeu. Mama poate face mari miracole deoarece ea posedă cheia forţelor vieţii.
Mama mea mi-a povestit că atunci când ea m-a conceput şi mai târziu când ea m-a purtat, ea a făcut-o cu gândul de a mă consacra lui Dumnezeu. După aceea , crescând, am devenit un mic snapan: V-am povestit cum furam mere de la un vecin şi aprindeam focuri în hambare. Dar acesta nu a durat mult timp, deoarece germenii depuşi în profunzime sunt cei care rămân, celelalte nu sunt decât moduri de a fi superficiale care nu durează. Dar nu vreau să spun că, deoarece mama mea m-a consacrat lui Dumnezeu, sunt o fiinţă extraordinară. Se pot consacra copii în serviciul lui Dumnezeu , dar nu se ştie în ce grad se vor situa ei în ierarhia servitorilor. Mamele nu o ştiu în mod sigur şi eu nu cred că mama mea a ştiut-o. Deci faptul că ea m-a consacrat cerului nu vrea să spună nimic asupra elevaţiei mele personale. Mulţi creştini au fost consacraţi de mama lor, dar ei rămân în bisericile lor fără a avansa mult. Ceea ce este sigur doar, este că părinţii lor au cerut ca în ei să existe o mică scânteie. Iar dacă se suflă asupra acestei scântei, ea poate deveni un foc intens, dar o scânteie nu este nimic dacă voi nu o alimentaţi. Pentru ca ea să crească, nu trebuie să încetaţi să-i aduceţi lemne, simbolic şi să suflaţi deasupra.
Este un fapt foarte cunoscut că pe timpul sarcinii, multe femei sunt pradă unor dorinţe bizare, unor impulsuri necontrolate pe care ele nu le-au resimţit niciodată până atunci ;dar ceea ce nu se cunoşte, este cauza acestor fenomene iar eu o să v-o spun.
Femeia însărcinată este deseori vizitată de entităţi răufăcătoare care doresc să ia parte mai târziu la viaţa copilului. Ele împing deci mama să se conducă într-un asemenea mod încât galvanoplastia să se producă în ea în cea mai mare dezordine, ceea ce va permite mai târziu acestor entităţi să intre la acest copil, să vină şi să plece din sufletul său şi să se hrănească prin el. Este posibil să vă daţi seama foarte repede.
În general toţi copiii care se apropie de mine mă iubesc mult, dar s-a întâmplat ca unii dintre ei să fugă de mine şi nimeni nu înţelege motivul. Dar eu înţelegeam, pentru că toate aceste fenomene ale vieţii sunt foarte clare pentru mine. Părinţii erau adânc mâhniţi, nefericiţi iar eu eram obligat să-i explic mamei: Iată pe timpul sarcinii, în mod sigur v-aţi permis anumite lucruri şi aţi atras entităţi care nu cereau decât să rămână lîngă copil, pentru a profita de el. Aceste entităţi sunt aici, aşteptând momentul favorabil pentru a se manifesta. Dar ele simt în mine un inamic, deoarece ele ştiu că dacă acest copil intră sub influenţa mea, eu le voi alunga: prin atitudinea mea, prin voinţa mea, prin emanaţiile mele, prin tot ceea ce eu dau copilului, ele vor fi expulzate. (De altfel, eu nu fac decât aceasta, eu înlocuiesc anumite entităţi prin altele, aceasta este plăcerea mea… Şi eu la fel, vedeţi voi, am plăcerile mele!) Şi atunci aceste entităţi încearcă să îndepărteze copilul vostru de prezenţa mea.” Dar eu, eu nu mă dau bătut şi cum îi iubesc mult pe părinţi, mă decid să-i ajut: fac o muncă specială şi puţin timp după aceea, acelaşi copil care fugea de mine, se precipită spre mine pentru a mă îmbrăţişa.
S-a întâmplat chiar uneori sub ochii voştrii, nu-i aşa?
Pe tot timpul sarcinii, mama trebuie să vegheze să-şi ferească copilul. În mod conştient, prin gândire, ea trebuie să creeze în jurul lui o atmosferă de puritate şi de lumină pentru a-l pune la adăpost de atacurile entităţilor răufăcătoare, dar şi pentru a putea lucra în colaborare cu sufletul care se va încarna.
Deoarece contrar la ceea ce gândesc unii, nu pe timpul sarcinii sufletul intră în corpul copilului. Este adevărat că în uterul mamei, copilul trăieşte, inima sa bate, el se hrăneşte, dar sufletul său nu a pătruns încă în corpul său, el nu intră în el decât în momentul naşterii, odată cu prima sa respiraţie. Pînă atunci, el stă în apropierea mamei şi lucrează în colaborare cu ea la construcţia diferitelor sale corpuri (fizic, astral, mental…). În general mama nu-şi dă seama de această muncă, deoarece ea nu este destul de sensibilă, nici luminată. Dar ea, chiar dacă nu poate vedea acest suflet, ea poate cel puţin să-i vorbească, să-i adreseze rugăciuni, spunându-i: „Iată îţi voi da cele mai bune materiale, te voi ajuta, dar încearcă şi tu, să aduci cutare sau cutare calităţi pentru ca, copilul să fie un artist, un filosof, un savant sau un sfânt”.
În momentul în care mama pronunţă cu toată iubirea sa aceste cuvinte care sunt puternice, care sunt magice, ea emană deja anumite particule, iar spiritul copilului care trebuie să se încarneze le ia ca materiale pentru a-şi construi diferitele corpuri. Copilul, el însuşi nu posedă nimic, el primeşte toate materialele de la mama sa. De aceea, dându-i-le, ea trebuie să fie foarte conştientă şi prin gândurile şi sentimentele sale, să nu-i dea decât particulele cele mai luminoase, cele mai pure.
Toate aceste fenomene ale lumii invizibile sunt necunoscute de majoritatea oamenilor. Dar este tocmai rolul Învăţământului, de a vă face sensibili la toată această lume subtilă, impalpabilă, dar reală, mai reală decât realitatea însăşi. Graţie lui veţi deveni mai conştienţi, mai atenţi la toţi curenţii care vă influenţează, la toate prezenţele care vă înconjoară. Această conştiinţă este cea care vă face capabili să lucraţi pentru bine.
Bărbaţii şi femeile nu trebuie niciodată să uite că, copii pe care îi vor avea într-o zi vor reflecta într-un mod sau altul, propriul lor mod de a gândi şi de a trăi. Deoarece tot ceea ce se petrece în capul sau inima omului se realizează mai devreme sau mai târziu; fiecare din gândurile sale, fiecare din dorinţele sale, în momentul în care apar în el sunt vii, iar copilul care vine există deja în capul sau inima tatălui sau mamei. Deci, dacă crescând copilul vostru devine un inginer care vă ajută, este pentru că el era o idee magnifică pe care aţi conservat-o în voi pe timp de ani de zile, o idee care s-a încarnat acum în copilul vostru şi care, prin el, continuă să vă ajute. Dar dacă acest copil nu va provoca decât necazuri, să ştiţi că este încarnarea unei idei criminale pe care la fel, aţi alimentat-o.
Un copil care se naşte, nu se naşte din nimic, iar dacă voi mă întrebaţi pentru ce motiv copilul vostru s-a născut, vă voi răspunde” pentru ca voi să ştiţi ceea ce aveţi în capul vostru”.Ceea ce aţi gândit în momentul procreeri. Astfel bărbaţii şi femeile învaţă să se cunoască:prin copiii lor.
III. UN PLAN PENTRU VIITORUL UMANITĂŢII
Pentru a remedia situaţia naţională sau internaţională, sunt prezentate planuri de toate felurile: politice, financiare, economice, militare şi tot felul de planuri de o asemenea concepţie, de o asemenea inteligenţă. Este nemaipomenit! Suntem obligaţi să ne minunăm. Doar că, aceste planuri nu au servit la mare lucru niciodată, deoarece ele nu privesc decît domeniul material: perfecţionarea tehnică, ameliorarea producţiei, construirea de laboratoare, de universităţi, creşterea sau diminuarea armamentului, etc. Iar umanitatea este mereu în aceeaşi dezordine, în aceeaşi nefericire. Atunci văzând toate acestea, m-am decis şi eu să prezint un plan, un proiect. Veţi spune: „ dar ce vanitate, ce îngâmfare!” Poate, dar dacă ele sunt utile, dacă ele sunt eficace, toată lumea are dreptul să facă planuri. Şi voi la fel. Dar veţi vedea, al meu este foarte simplu.
În loc de a lăsa statul să cheltuiască miliarde şi miliarde pentru spitale, închisori, tribunale, şcoli, I-aş sfătui să se ocupe doar de femeia însărcinată: cheltuielile nu vor fi atât de mari, iar rezultatele vor fi infinit superioare. Aş cere deci statului să amenanjeze terenuri în regiuni foarte frumoase şi foarte bine expuse şi acolo, să construiască locuinţe într-un stil şi colorit pe care le voi indica; vor fi şi parcuri cu tot felul de arbori şi flori, bazine, fântâni arteziene. Acolo, femeile însărcinate vor veni să locuiască pe toată perioada sarcinii lor, hrănite şi cazate pe cheltuiala statului.
Ele îşi vor petrece deci tot acest timp în frumuseţe şi poezie, citind, plimbându-se, ascultând muzică. Ele vor asista şi la conferinţe unde vor fi învăţate ce viaţă să ducă pe timpul sarcinii: ce trebuie ele să mămânce, dar mai ales munca pe care ele pot să o facă cu gândurile şi sentimentele lor asupra copilului care se va naşte. Soţii vor putea bineânţeles să facă vizite soţiilor lor şi vor fi instruiţi asupra modului cum trebuie să se poarte cu ele pentru a le ajuta în munca lor. Deci, vedeţi voi, în aceste condiţii de pace, de calm, de frumuseţe, ele vor aduce pe lume copii prin care tot Cerul va veni să se reverse.
Pe când acum, dintre toate spiritele care coboară să se întrupeze, câteva doar, vin din CER, iar toate celelalte, de unde vin ele? Porţile sunt închise pentru spiritele Cerului, ele nu pot intra în corpuri pregătite în impuritate, răutate şi dezordine. Iată de ce umanitatea nu se ameliorează. Bineânţeles, ea va sfârşi prin a se ameliora, dar în milenii de ani, după catastrofe şi mari suferinţe. Pe când eu vă explic cum ea se poate ameliora foarte rapid fără a trece prin toate aceste suferinţe.
Toate schimbările care s-au încercat să se aducă până în prezent din punct de vedere tehnic, economic, medical etc., nu au ameliorat rasa umană care trăieşte mereu în aceleaşi pasiuni, în aceleaşi răutăţi ca înainte. Şi poate chiar mai rău decât înainte. Cu toate acestea, se poate ameliora umanitatea, dar cu condiţia să înceapă de la început: mama pe timpul cît poartă copilul său.
Dacă aţi şti voi în ce condiţii trăiesc uneori femeile însărcinate! Ele locuiesc în cocioabe, fără lumină şi spaţiu, iar ele sunt cele care trebuie să facă totul şi să suporte totul. Şi mai presus de toate, soţul care este beat, sau furios pentru că nu a găsit de lucru, sau a fost insultat de prietenii săi, vine să se descarce asupra soţiei sale şi chiar o bate. Atunci, în ce stare de spirit îşi poartă ea copilul? În loc de a construi spitale pentru aceste mame, ar fi mai bine să li se dea posibilitatea de a-şi aştepta copilul în condiţii ideale. Iar după aceea ele se pot întoarce în cocioabe, dacă trebuie: copilul lor le va construi palate. Da, el va fi cel care, graţie talentelor şi capacităţilor sale, îşi va scoate într-o zi părinţii din mizerie.
Nu ne preocupăm de condiţiile în care femeile îşi aduc copiii pe lume şi apoi, evident, cînd ne aflăm în faţa unei asemenea mulţimi de smintiţi, bolnavi şi criminali, construim case specializate, spitale, închisori, creştem numărul educatorilor, al medicilor, al poliţiştilor. Dar aceasta nu serveşte la nimic. Şi chiar dacă se continuă să se facă miliarde de cheltuieli pentru a ameliora aşa-zisa psihologie şi pedagogie, nu se va reuşi niciodată să se schimbe această chintesenţă pe care mama a dat-o la început. Dar metoda pe care eu o propun este eficace.
Nici un educator, nici un medic nu pot schimba natura profundă a unui copil. I se poate da puţin luciu, dar asta este totul. Toate ameliorările care s-ar încerca să se aducă după aceea caracterului său nu sunt decât un fel de dresaj. Se petrece acelaşi lucru cu sălbaticii; se reuşeşte să fie un pic educaţi, să fie învăţaţi cum să mămânce, cum să se îmbrace, dar aceasta nu durează: de îndată ce ei se reîntorc în tribul lor, ei redevin exact cum erau înainte. Dacă un om este un criminal sau dacă este un sfânt nimeni nu va putea să-l facă să se schimbe; poate doar superficial şi pentru foarte scurt timp ar putea fi influenţat, dar, profund, el va rămâne totdeauna ceea ce este.
Mulţi vor spune că acest plan pe care eu îl propun nu este ştiinţific. Dar nu au dreptul să-mi critice planul înainte de a-l fi încercat. Bineânţeles totul nu se va aranja absolut dintr-o dată, trebuie pentru acesta mai multe generaţii. Chiar dacă părinţii fac o mare muncă de purificare, ei nu vor ajunge să se debaraseze de moştenirea de slăbiciuni şi de vicii pe care au primit-o de la proprii lor părinţi. Dar dacă ei sunt atenţi, deja la prima generaţie cu toate elementele defectuoase care vor ajunge încă să se strecoare la copiii lor, partea bună va prevala (predomina). A doua generaţie va fi mai bună, a treia şi mai bună şi puţin câte puţin, toate acele elemente defectuoase care rămâneau din trecut , vor dispare. Trebuie deci ca oamenii inteligenţi şi responsabili să se decidă, să înţeleagă importanţa muncii care se face în mamă pe timpul sarcinii. O femeie instruită în legile galvanoplastiei, înconjurată cu grijă şi afecţiune dar şi susţinută prin condiţii materiale adecvate are posibilitatea de a forma nu doar corpul fizic al copilului, ci şi corpul astral şi mental (adică corpul sentimentelor şi cel al gândurilor).
A sosit timpul ca acest plan sa fie aprofundat şi pus în practică. Generaţia actuală (dar mai ales cea viitoare) este suficient de înţeleaptă pentru a înţelege necesitatea acestei schimbări în gândire. Această eră a Vărsătorului este cea care eliberează energiile necesare unei noi gândiri, unui nou concept de viaţă. Evident, eu nu sunt atât de naiv pentru a nu-mi da seama de inconvenientele pe care absenţa unei mame pe timpul mai multor luni le poate antrena într-un cămin. Dar cu un pic mai multă iubire şi bunăvoinţă se vor putea rezolva uşor aceste probleme.
Esenţialul pentru moment este ca ştiinţa oficială (nu doar cea iniţiatică) să se decidă, să accepte idei de care se apropie tot mai mulţi oameni de ştiinţă. Tot mai multi doctori studiază beneficitatea educării mamelor în timpul sarcinii pentru o naştere uşoară, pentru pregătirea din timp, pentru ziua „H” în care fătul vine pe lume. Trebuie ţinut însă seama de tot ce am discutat până acum.
Sunt persoane iniţiate care deţin cunoaşterea acestor lucruri şi care abia aşteaptă să fie întrebate pentru a vă ajuta.
Anumiţi biologi au făcut experienţe pe şoareci, au descoperit că stările de frică şi de nelinişte adânc trăite de şoricioaică pe timpul gestaţiei se reflectau după aceea asupra progeniturii sale. Ei da , încă o dată, şoarecii! Se studiază şoarecii în loc să se studieze femeile care aduc copii pe lume de milioane de ani. Credeţi că şoarecii îi vor învăţa pe oameni ce este adevărat şi ce este fals! S-au construit laboratoare pentru a studia şoarecii. Se acordă o importanţă fantastică acestor laboratoare, pe când laboratoarele naturii care au fost create încă de la început şi care sunt mult mai bine populate decât laboratoarele oamenilor sunt ignorate! Avem nevoie de mărturia şoarecilor. Şoarecii vor fi cei care vor instrui umanitatea acum. Eu, eu las şoarecii în pace.
Am observat anumite femei însărcinate şi, câţiva ani după aceea, i-am observat pe copii: am văzut că tulburările, agitaţiile, grijile mamei într-o lună sau alta a sarcinii se reflectă într-una sau alta din epocile vieţii copilului. Dar se aştepta răspunsul şoarecilor şi aşteptând s-a populat Pământul cu monştrii. Admiţând că biologii au înţeles acum (ceea ce nu este prea sigur) că ceea ce este adevărat pentru şoareci este mult mai adevărat pentru femei. Ei sunt oricum în întârziere- pentru că ei trebuie să reeduce umanitatea, cu lentoarea metodelor lor. Ei au încă secole de aşteptat. A sosit timpul să ne mişcăm cât mai repede, să punem în practică informaţiile care există la persoanele iniţiate. Nu trebuie să aşteptăm după „clopoţelul” acestor specialişti care se ocupă de şoarecii lor şi care nu vor instrui femeile asupra ceea ce trebuie să facă pe timpul perioadei de sarcină.
Până când mai există medici care nu pot pătrunde cu gândirea lor tainele conlucrării medicinei cu latura spirituală se va întâmpla ca in cazul de faţă: o tânără mămică a fost să nască într-o clinică. Într-o zi , în cursul conversaţiei cu doctorul, ea a spus că aparţine unui Învăţământ spiritual unde i s-a relatat că mama poate influenţa benefic prin gândirea sa copilul care se va naşte. Ştiţi voi cum a reacţionat acest medic? El a izbucnit în râs spunând: „Toate acestea sunt imbecilităţi! Cum vreţi ca gândirea mamei să poată face aceasta asupra copilului?”
Vedeţi voi la ce nivel sunt încă unii medici! Şi spunem că aşteptăm lumină de la aceşti oameni, de la aceşti specialişti.
De aceea, eu lansez un apel femeilor din lumea întreagă: „Treziţi-vă dragi surori la conştiinţa acestei sarcini grandioase pe care Dumnezeu v-a încredinţat-o. Voi sunteţi depozitarele secretelor nemaipomenite graţie cărora voi puteţi regenera umanitatea. Dar voi nu o ştiţi şi vă jucaţi cu aceste secrete… Fiţi conştiente de misiunea voastră, iar de partea lor, bărbaţii vor încerca să vă pregătească cele mai bune condiţii posibile astfel ca voi să puteţi îndeplinii această muncă grandioasă şi magică”. Bineînţeles, ascultându-mă multe femei vor spune:” timp de secole noi am manifestat iubirea şi bunătatea, dar bărbaţii nu ne-au înţeles, ne-au batjocorit”. Da, eu o ştiu, majoritatea bărbaţilor se poartă ca nişte copii egoişti. Dar dacă ei sunt astfel, este pentru că femeile nu au ştiut să-şi joace rolul de mame, că ele nu au aplicat legile galvanoplastiei spirituale atunci când ele au fost însărcinate şi acum ele suportă consecinţele proastei lor munci.
Natura a dat femeilor puteri pe care ele nu le exploatează sau le exploatează prost. Trebuie ca ele să fie conştiente de aceste puteri, ca ele să ştie că de ele depinde tot viitorul neamului omenesc. Dacă femeile vor să mă înţeleagă, ele vor fi o putere nemaipomenită în lume, nimic nu le va putea rezista. Dar ele trebuie să se unească pentru un ideal formidabil. Pentru moment, ele nu sunt unite, mai puţin atunci când este vorba de a-i seduce pe bărbaţi şi de a-i atrage în cursele lor. De aceea ele nu sunt încă într-adevăr puternice. De acum înainte, trebuie ca toate femeile de pe Pământ să se unească între ele cu voinţa de a regenera umanitatea. Cu toată inteligenţa lor, cu toate capacităţile lor bărbaţii, ei, nu pot mare lucru în acest domeniu. Femeia, Mama, este cea care a primit această misiune din moment ce natura i-a dat puterea de a influenţa copilul care se va naşte.
De aceea vă cer vouă celor care inţelegeţi această misiune grandioasă să luminaţi peste tot în lume pe oamenii care se află încă în ignoranţă. Acest ideal, această dorinţă de a fi util, vă va umple inima, sufletul şi spiritul. Vă veţi simţi totdeauna inspiraţi, totdeauna dispuşi, totdeauna bogaţi, pentru că acest ideal de a contribui la fericirea umanităţii vă va susţine, vă va hrăni. Dacă nu veţi avea acest ideal în sufletul vostru, nimic nu vă va putea mulţumi. Orice aţi avea, veţi fi totdeauna în aceeaşi stare de vid, de insatisfacţie. Doar această preocupare de a îndeplini misiunea pe care Dumnezeu v-a dat-o şi de a face ceea ce Cerul aşteaptă de la voi, vă va face radioşi, luminoşi şi fericiţi.
IV. OCUPAŢI-VĂ DE COPIII VOŞTRI!
În societate se produc schimbări care nu sunt întotdeauna favorabile educaţiei copiilor. De exemplu: din ce în ce mai multe femei care lucrează doresc să se simtă tot atât de independente ca şi bărbaţii şi cum munca le dă această independenţă, ele vor să aibă o meserie. Dar această meserie le obligă să-şi neglijeze copiii care, deseori venind de la şcoală, nu găsesc pe nimeni acasă: tatăl şi mama sunt la servici! Atunci copiii se descurcă cum pot şi se descurcă foarte bine pentru a face prostii, departe de părinţii lor faţă de care devin de altfel din ce în ce mai străini!
Eu nu spun că mamele nu trebuie să lucreze, dar eu constat doar consecinţele acestor noi obiceiuri asupra educaţiei copiilor. În calitatea mea de pedagog sunt obligat să văd aceste consecinţe. Eu nu dau nici un sfat, fiecare trebuie să-şi rezolve personal problema, dar eu cred că nimic nu poate înlocui pentru copii prezenţa unei mame acasă, cu condiţia ca ea să fie într-adevăr prezentă, bineânţeles şi ca ea să ştie să-şi exercite veritabilul său rol de educatore.
Veţi spune: „Da, dar aceste schimbări de mentalitate sunt datorate şi industrializării, progresului tehnic”. Evident, întotdeauna facem responsabili factorii exteriori. Nu era obligatoriu ca progresul tehnic să conducă omul la o situaţie catastrofică. Oameni înşişi sunt cei care, din cauza ignoranţei lor, a egoismului lor, a poftelor lor s-au pus în această situaţie. Se acuză condiţiile, dar cine le-a creat? Ele nu au căzut din cer. Progresul tehnic era un lucru bun, el putea tocmai să uşureze sarcina omului, dar de ce umanitatea a făcut astfel încât el să absoarbă toate energiile ei şi să fie cauza ruinei ei?
În orice caz, nimic nu justifică, sub pretextul că sunt ocupaţi, faptul că părinţii îşi lasă copiii singuri sau îi încredinţează altora: femei de menaj, vecini, etc. De ce au adus aceşti copii pe lume? Dacă nu trebuie să se ocupe de ei, ar fi fost mai bine să îi lase acolo unde erau, vor primi lecţii aceşti părinţi şi vor fi proprii lor copii aceia care le vor da, care îi vor face să sufere. Din moment ce ei i-au chemat pe Pământ, le-au dat un corp, ei trebuie să se ocupe de ei şi nu să se descarce asupra altor persoane. Doar Dumnezeu ştie ce prostii sau porcării le pot inocula aceste persoane. Nu voi intra în detalii.
Părinţii sunt de o asemenea inconştienţă! În loc să-şi alăpteze ea însăşi bebelusul, mama îl va încredinţa pentru aceasta oricărei femei grase care are mult lapte fără a se preocupa de bolie sau viciile care poate să le transmită copilului prin acest lapte. Copilul primeşte prin lapte câte ceva din caracterul femeii care îl hrăneşte. De aceea este important ca mama să fie cea care îşi hrăneşte copilul şi ca ea s-o facă gândindu-se ca îi dă multă iubire. Astfel, copilul nu o va abandona niciodată, niciodată nu o va face să sufere, pentru ca odată cu laptele şi iubirea mamei l-a hrănit.
Priviţi acum o problemă foarte interesantă. Înaintea naşterii mama hrăneşte copilul cu sîngele său; apoi, odată născut ea îl hrăneşte cu laptele său. Simbolic sângele , care este roşu, reprezintă viaţa, forţa, activitatea. Iar laptele, care este alb, reprezintă pacea, puritatea; este un principiu de armonie care vine să echilibreze tendinţele pur biologice reprezentate de sânge. De aceea, toţi copiii care nu au fost hrăniţi cu laptele propriilor mame nu se pot manifesta ideal mai târziu. Laptele altor femei sau cel al animalelor nu conţine pentru copil aceleaşi elemente ca cel al mamei.
Mama care îşi hrăneşte copilul îi dă prin laptele ei o iubire şi o tandreţe de care copilul are absolută nevoie pentru a se dezvolta. De aceea ea nu trebuie să-l hrănească când ea este înfuriată sau prost dispusă, deoarece aceste stări negative otrăvesc laptele, iar copilul primeşte atunci elemente care pot să-l facă bolnav fizic şi psihic. Mamele trebuie deci să fie foarte vigilente şi să se pregătească întotdeauna să alăpteze copilul în cea mai bună dispoziţie posibilă.
Multe mame, din raţiuni estetice, frivole, dau biberon copilului sau pun pe altcineva să o facă. În acest timp, ele merg la baluri, serate, reuniuni şi găsesc mai amuzant să-şi păstreze pieptul pentru bărbaţi, soţul sau amantul lor, deoarece li se pare că suptul de la sân strică pieptul! Se văd acum atâtea deviaţii şi dezordini în acest domeniu! De aceea, din ce în ce mai mult, copiii devin străini părinţilor lor şi se îndepărtează de ei: că nu au fost hrăniţi prin iubire, prin laptele mamei lor. Credeţi-mă eu nu inventez nimic, sunt fapte care au fost verificate.
Când mama îşi hrăneşte copilul, ea trebuie să o facă în mod conştient, gândidu-se la el, vorbindu-i, pentru ai da o parte din inima sa, din sufletul său, din chintesenţa sa. Un copil hrănit în acest mod îşi va iubi mama în mod etern, chiar dacă ea este ignorantă, chiar dacă ea nu este frumoasă , el o va adora. Copilul trebuie conceput în iubire şi hrănit în iubire. Ah! Mamele încă nu au conştiinţa atât de largă şi impersonal, ele nu-şi dau seama de importanţa misiunii lor de educatoare. Nimeni nu se ocupă de adevărata pedagogie şi iată de ce la ora actuală totul merge în derivă.
Priviţi ceea ce devin toţi aceşti copii care au fost abandonţi altora şi care au dus lipsa de iubirea tatălui si a mamei lor. În SUA mulţi sunt acolo, pe străzi, unde aşteaptă ca un bărbat să le propună să se culce cu ei pentru bani. Sute de copii de 8-10-12 ani care fac acum trotuarul. Înainte, erau mai ales fete, iar acum şi foarte tineri băieţi. Şi ei o spun, aceşti copii, când îi întrebaţi: „ De ce îi urmaţi voi pe aceşti bărbaţi? – Pentru că ei sunt drăguţi cu noi. Nu chiar atât pentru bani. Dar ei ne dau afecţiune, pe când părinţii noştrii ne-au bătut, ne-au alungat, ne-au abandonat”. Bineînţeles copii au nevoie de iubire! Şi dacă acelaşi lucru ar începe să se producă în fiecare ţară? Dar în mod sigur, aceasta se va întâmpla, deoarece tot ceea ce se face în America sfârşeşte prin a ajunge în toate ţările occidentale într-o zi sau alta.
Ocupaţi-vă de copiii voştri! Eu ştiu că actual, mulţi părinţi găsesc educaţia inutilă. Ei au fost convinşi că trebuie să lase copilul să se dezvolte singur, fără intervenţie exterioară, aceasta riscă să-i distrugă originalitatea; în libertate, aceste calităţi vor apare în mod natural. Ce eroare! În fiecare copil dormitează cerul şi infernul, iar viitorul copilului depinde de tendinţele pe care părinţii vor încerca să le trezească şi să le dezvolte în el. Vă dădeam într-o zi acest exemplu: luaţi o tânără fată, cea mai pură, cea mai inocentă, cea mai bine educată; ea pare incapabilă de a face cea mai mică prostie, dar de îndată ce este excitată, de îndată ce este pusă în anumite condiţii care îi trezesc sexualitatea, veţi fi stupefiaţi de a vedea de ceea ce este ea capabilă, această creatură angelică! Fiecare este capabil să facă tot binele şi tot răul, acesta depinde de condiţiile în care voi îl puneţi, de tendinţele pe care le treziţi în el.
Natura umană are două părţi, două feţe, una celestă, alta infernală şi după metodele pedagogice pe care le folosesc, părinţii favorizează fie una, fie cealaltă; dacă nu au grijă vor vedea ei ce va ieşi. Trebuie să fiţi foarte vigilenţi, mai ales atât timp cât formarea unui copil nu este încheiată. Cât timp el creşte, se formează, el este plin de energii care caută un drum. Şi nu este momentul să aveţi o încredere şi să credeţi că aţi adus pe lume un mic îngeraş. El va deveni un înger, da, dar cu condiţia ca voi să fiţi vigilenţi, înţelepţi, dar dacă sunteţi neglijenţi sau ignoranţi, un diavol veţi vedea că va ieşi!
“Galvanoplastia spirituala” autor OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
