Cu ajutorul unui aparat foarte sensibil, cu un galvanometru, se constată că atunci când celulele corpului carnal sunt în activitate, când muşchii se contractă ori nervii sunt în funcţiune, se produc în corpul nostru curenţi electrici mai mari sau mai mici, în funcţie deintensitatea activităţii celulelor organelor corpului carnal. Prezenţa electricităţii implică prezenţa materiei eterice din aer. Rezultă aşadar că toate celulele, toate asociaţiile corpului nostru sunt înconjurate şi pătrunse de eter, reproducând astfel o copie exactă a organelor şi deci a întregului corp carnal, un dublu, un al doilea corp, de natură eterică, de unde şi numele de dublul eteric al corpului carnal. De fapt corpul eteric este tiparul, matriţa în care este turnat corpul carnal.
Cu toate că până acum acest eter nu a fost captat şi studiat în laborator, el se poate vedea ca şi orice obiect fizic (masă, scaun etc), însă nu cu vederea ochilor fizici, ci cu vederea astrală pe care unele persoane o au naturala, ca un dar de la Dumnezeu, sau o pot obţine prin anumite antrenamente.
Deci un om înzestrat cu vederea astrală vede acest dublu eteric, care are o culoare cenuşiu violetă. Calitatea, fineţea, organizarea şi puterea de funcţionare a acestui dublu eteric depind de calitatea şi fineţea corpului carnal. Când drintr-o anumită alimentaţie şi conduită morală purificăm corpul carnal, atunci în mod automat, inconştient, purificăm, înnobilăm şi dublul nostru eteric.
Rolul acestui dublu eteric este ca să întreţină vigoarea, puterea şi căldura corpului carnal. Graţie lui muşchii se contractă, nervii conduc impresiile din afară sau ordinele venite de la creier, inima pompează sângele care curge prin vene şi artere, se prefac alimentele etc.
Întreaga vitalitate a corpului carnal se datoreşte unei forţe plecate din soare, care scaldă sistemul nostru planetar şi pătrunde prin pielea şi organele noastre, în lungul substanţei eterice a dublului eteric. Această forţă plecată din soare şi care întreţine viaţa în plante, animale şi om se numeşte forţă vitală sau curent vital.
Dublul eteric mai joacă şi rolul de punte între corpul carnal şi corpul sufletesc al omului. Toate impresiile culese din lumea exterioară se transmit în lungul nervilor prin materia eterică a dublului eteric şi toate gândurile şi Voinţa plecate de la spirit se transmit la organe sau în afara corpului tot prin materia eterică ce însoţeşte nervii corpului nostru carnal.
Dacă dublul eteric pierde prin radiere în spaţiul înconjurător prea mult din fluidul său eteric, deci forţă vitală, atunci corpul carnal oboseşte şi dacă se continuă această stare, cădem bolnavi, în acest caz se impun repaus, linişte, aer curat, alimente uşoare şi substanţiale, pentru ca să absorbim din spaţiu şi din alimente noi forţe vitale, care să redea sănătatea şi vigoarea necesară traiului.
În timpul somnului, spiritul se furişează afară din corpul fizic- format din corpul carnal şi eteric – lăsându-l în pat să doarmă, pentru ca primind curent sau forţă vitală din spaţiile planetare să-şi câştige forţele necesare lucrului pentru ziua următoare. În această escapadă spiritul rămâne mereu în legătură cu corpul fizic printr-un fir fluidic, fiind gata în orice secundă să reintre în trup.
La moarte spiritul iese din corpul carnal, dar de această dată definitiv, rupând orice legătură cu el şi târând acum după el şi dublul eteric, pe care îl va lepăda curând după ieşirea din corpul carnal.
Dublul eteric trăieşte astfel câteva ceasuri lângă asociatul său de existenţă – corpul carnal – devenit cadavru şi poate fi văzut de cei din jurul mortului, mai ales în prima noapte, deasupra sicriului sau a mormântului, ca o fantomă mută şi nemişcată. Ea va pieri peste câteva minute, materia ei risipindu-se în materia eterică a planului fizic înconjurător, servind în viitor la crearea unui nou corp eteric al unui copil ce va îmbrăca spiritul care va veni în lumea terestră.
Din cele spuse rezultă că depinde de noi ca acest corp carnal şi dublul eteric să le avem grosolane sau să le formăm mai fine, prin alimentaţia noastră, prin gândurile şi acţiunile noastre nobile. După cum un om – prin cultură muzicală şi prin educaţia simţului muzical ajunge să perceapă cele mai fine note şi tonul fiecărui instrument dintr-o orchestră, tot astfel printr-o lungă şi metodică preparare – care nu este timpul şi locul a o descrie – omul îşi poate face corpul foarte sensibil, ca auzul şi Vederea lui să perceapă vibraţii mai fine decât cele fizice şi astfel să poată auzi şi vedea în lumea invizibilă, în lumea astrală, care e chiar în jurul său.
Asemenea persoane sunt rare, dar cei care prin vieţile lor trecute, pline de cuminţenie, şi prin prepararea din viaţa prezentă au ajuns la această supersensibilitate, la această simţire mai fină decât cea obişnuită – fie auditivă, fie vizuală – sunt datori ca aceste daruri dumnezeieşti să le pună la dispoziţia umanităţii, să le întrebuinţeze dezinteresaţi pentru progresul omenirii.
Corpul carnal şi eteric constituie corpul fizic. Prin el conştiinţa noastră, spiritul nostru gândeşte, acţionează în lumea sau în planul fizic, în lumea supusă cercetărilor noastre, în lumea ce cade sub simţurile corpului fizic.
Sursa: Scarlat Demetrescu -” Viata dincolo de mormant”
